De ce iubim femeile

More about the book

Mircea Cărtărescu explorează în toate lucrările sale o experiență atât de enigmatică, cât și esențială: „emoția fără nume”. O emoție pe care femeile o provoacă, dar și durerea unei iubiri neîmpărtășite sau pierdute; o emoție față de viață, care este uneori străbătută de „fulgerele nebune ale fericirii mari și adevărate”. Aici se află Irina, studentă la literatură din Brașov, care îl descoperă pe tânărul poet Nabokov și pe D. H. Lawrence, dar care este și recrutată de Securitate. Sau românca din Sibiu, care trăiește la Paris cu un algerian și vrea să-l seducă pentru o noapte în trei. Mircea însuși este un subiect hipersensibil, îmbătat de frumusețe, care intră în scenă ca un tânăr palid și visător în Bucureștiul anilor '70, sau ca un tânăr cu părul lung, îmbrăcat în piele, pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac prin San Francisco. Cărtărescu ne arată că iubim femeile pentru că sunt cititoare extraordinare și că le iubim pentru că a dedicat celei mai frumoase, delicate și intense emoții povești simple, dar memorabile.