Menajera e cu ochii pe tine

More about the book

„Trebuie să fiți noii noștri vecini!” exclamă doamna Lowell, agitată, în timp ce ne salută de peste gard. Eu îmi strâng mâna fiicei mele și îi zâmbesc, dar când doamna Lowell îl vede pe soțul meu, o expresie ciudată îi apare pe față. În acel moment, îmi fac o promisiune: acum avem o casă de familie, iar trecutul meu este departe. Voi face tot posibilul să rămână așa. Obisnuiam să curăț casele altora, dar acum nu-mi vine să cred că această casă este a mea. Bucătăria fermecătoare, cul-de-sac-ul liniștit, curtea imensă pentru copii. Soțul meu și cu mine am economisit ani pentru a le oferi copiilor o viață bună. Deși sunt precaută față de doamna Lowell, când ne invită la cină, văd ocazia de a ne face prieteni. Servitoarea ei deschide ușa purtând un șorț alb, iar privirea ei rece îmi dă fiori. Nu este singurul lucru ciudat de pe strada noastră; am impresia că văd o siluetă întunecată care ne observă. Soțul meu pleacă de acasă târziu noaptea, iar o femeie din vecinătate mă avertizează: „Fii atentă la vecinii tăi.” Am făcut o greșeală mutându-mi familia aici? Credeam că mi-am lăsat cele mai întunecate secrete în urmă, dar ar putea această stradă suburbană liniștită să fie cel mai periculos loc dintre toate?