Aici sunt prezentate rezultatele cercetării noastre, subliniind că istoria Basarabiei nu începe în 1812, contrar tezelor rusești sau sovietice. Pentru a clarifica această situație, trebuie să ne întoarcem la 1711, când Petru cel Mare a recunoscut formal drepturile Moldovei asupra teritoriului dintre Prut, Nistru și Dunăre. Tratatul ruso-turc din 1812 a fost un compromis între imperiul rus, care dorea anexarea completă a principatelor românești, și imperiul otoman, care a folosit divizarea Moldovei în avantajul său. Numele „Basarabia”, aplicat inițial regiunii Bugeac, a fost extins fraudulos asupra unui teritoriu mai vast, similar cu cazul Bucovinei din 1775. Această regiune, considerată parte integrantă a Moldovei timp de cinci secole, a fost locuită de o populație de rasă și limbă română. Deși triburile slave au trecut prin zonă în timpul migrațiilor, influența lor a fost minimă. Populația ruteană din Nordul Bucovinei și zonele învecinate este rezultatul unei emigrații recente, favorizate de dominația austriacă și rusă. Mișcările demografice moderne au dus la căutarea unor condiții mai favorabile de trai de către țăranii moldoveni și ruteni. Teoria istoricilor ucraineni care revendică Basarabia și Moldova pe baza prezenței triburilor slave în Evul Mediu are o logică similară cu revendicările anglo-saxonilor în Germania.
